| |
|
|
 
|
 |
CONDENSUL - O PROBLEMA DE ACTUALITATE
Ferestrele moderne asigura o etansare foarte buna, care contribuie la eliminarea risipei de energie. Ploaia, vântul si frigul nu mai patrund, însa, schimbul de aer cu exteriorul se poate face controlat, pe baza de ventilatie si aerisire periodica. Aparitia condensului, ca urmare a vaporilor de apa existenti În aerul din incinta, reprezinta o problema de actualitate cu implicatii deosebite. Din punct de vedere molecular, schimbul – la „suprafata de contact” dintre aer si apa – este continuu, realizându-se pe baza fenomenelor de evaporare si condensare. În conditii de temperatura si umiditate constante, exista un echilibru între starea lichid – vapori a apei. Fenomenul de condens apare atunci când aerul din interior este saturat cu vapori, cantitatea de apa ce poate fi absorbita de un volum de aer fiind dependenta de temperatura.
Daca se lasa descoperit un recipient ce contine apa, cantitatea de aer care poate absorbi molecule la nivelul suprafetei acesteia este foarte mare. În cazul în care gradul maxim de absobtie nu este atins, aerul ramane „nesaturat” (denumita genetic „umiditate relativa”). Aerul saturat cu apa are o umiditate relativa de 100%. Calculul acesteia se poate efectua pe baza de formula. Conform testelor, s-a determinat ca aerul cu temperatura de 200 C poate absorbi maximum 17,3 g de apa / mc. Daca aceasta contine doar 8,7 g/mc, atunci umiditatea relativa este : f = 8,7 / 17,3 * 100%, adica 50%.
Atingerea punctului de roua
Punctul de roua apare în situatia în care aerul, cu o anumita temperatura si umiditate, nu mai poate absorbi o cantitate suplimentara de vapori de apa. Aerul dintr-o incinta, cu o temperatura de 20 0C si o umiditate relativa de 50%, mai poate absorbi înca jumatate din cantitatea maxima posibila.
Daca are loc o racire a aerului la 9,3 0C, umiditatea relativa va creste la 100%. Aerul este astfel complet saturat cu vapori si atinge punctul de roua. Racirea peste acest nivel (9,3 0C) va avea ca rezultat formarea de condens, pentru ca aerul nu mai poate absorbi apa. Aerul cu temperatura de 200C, saturat cu 17,3 g vapori/mc, prin racire la 10 0C (cantitatea maxima absorbita fiind de 9,4 g de vapori/mc), determina aparitia a 7,9 g de condens/mc.
Izolarea termica are un rol important
Temperatura peretilor incintei are un rol determinant la aparitia fenomenului de condens. In acest sens, este suficient ca temperatura unei suprafete ce vine în contact cu aerul sa se situeze sub cea a punctului de roua. Luând in calcul o valoare a temperaturii aerului de 20 0C si o umiditate relativa de 50%, în conditiile unei suprafete cu temperatura de 9 0C (sub cea a punctului de roua) se va forma condens. Prin încalzirea suprafetei la 15 0C (peste punctul de roua) se obtine eliminarea acestuia. Aerul din imediata apropiere elimina apa si determina o scadere a umiditatii relative, astfel încât punctul de roua nu mai este atins. Temperatura peretilor incintei depinde în mod direct de cea exterioara/interioara si de proprietatile de izolare. Intr-un spatiu interior standard (suprafata de 15 mp, 2,5 m înaltime, volum de 37,5 mc) aerul cu o temperatura de 23 0C si o umiditate relativa de 100% contine circa un litru de apa sub forma de vapori. Daca temperatura scade cu câteva grade, o parte din vapori vor condensa pe „suprafetele reci”, în special pe geam, toc, cercevea etc.
Influenta etansarii necorespunzatoare
De regula, condensul apare acolo unde exista zone neetansate corespunzator. Circulatia aerului cald care traverseaza fereastra poate fi împiedicata accidental de un pervaz amplasat necorespunzator (acoperind sursa de încalzire), fapt ce determina formarea de condens pe suprafata interioara a sticlei (de la partea inferioara a ferestrei). Se recomanda alegerea adecvata si exploatarea ulterioara corecta a ansamblurilor de tâmplarie, prin utilizarea profilelor din aluminiu cu bariera termica sau a celor din PVC multicamerale sau din lemn stratificat si folosirea geamurilor termoizolante (cu emisivitate redusa, Low –E). De asemenea, montajul corect al ferestrelor (spre partea interioara, în zona „calda”) si realizarea unei etansari adecvate, vor împiedica patrunderea umezelii catre interior, astfel evitând aparitia condensului. Geamul termoizolant cu emisivitate redusa Low-E si cel termoizolant standard difera prin nivelul de temperatura pentru foaia de sticla din interior. Temperatura sticlei interioare este : Tgli = TI + K * (Ta – TI) / ai iar cea a sticlei exterioare : Tgla = Ta+ k * (Ti – Ta) / aa unde Tgli / Tgla reprezinta temperatura foii interioare/exterioare de sticla; Ti (temperatura incintei), Ta (temperatura externa); k (valoarea coeficientului de transfer termic al ansamblului termoizolant) si ai / aa (rezistente de transfer termic conform DIN 4108 / IV). Pentru un geam termoizolant standard (k = 3,0 W/mpK), la temperatura exterioara (-15 0C), si interioara (20 0C), temeratura foilor de sticla este : Tgli = 20 + 3,0 * (-15 – 20) / 8 = 6,9 0C, iar : Tgla = - 15 + 3,0 * (20 + 15) / 23 = - 10,4 0C. La temperaturi interioare si exterioare constante, foaia de sticla interioara va fi cu atât mai „calda” cu cât coeficientul de transfer termic pentru geamul termoizolant este mai redus.
Surse suplimentare generatoare de vapori
Aparitia de condens pe foaia de sticla din interior se produce atunci când exista o umiditate ridicata a aerului din incinta, iar suprafata sticlei la interior este rece. Formarea condensului pe partea interioara a geamului are loc în urmatoarele situatii :
-Existenta surselor generatoare de vapori: activitati casnice, baie, bucatarie etc. (intr-o incinta standard, cu patru persoane, aerul este alimentat cu o cantitate de vapori de pana la 3 litri / zi).
-Prepararea zilnica a hranei (utilizarea aragazului) genereaza o cantitate de abur de pâna la 2 litri.
-Eliminarea prin respiratie a unei cantitati suplimentare de vapori determina o crestere a umiditatii ce are ca rezultat formarea de condens, mai ales în timpul sezonului rece. Intr-un spatiu interior standard, vaporii rezultati prin respiratie alimenteaza zilnic aerul de interior cu 1 – 2 litri de apa.
De asemenea, prezenta plantelor ornamentale, amplasarea necorespunzatoare a surselor de încalzire si a glafurilor, obturarea circulatiei aerului prin draperii sau jaluzele si puntile termice, reprezinta alti factori care contribuie la aparitia condensului.
Umiditatea excesiva genereaza aparitia ciupercii de mucegai
Dupa instalarea noilor ferestre, datorita aerisirii insuficiente, apare ciuperca de mucegai pe suprafetele reci ale peretilor. De regula, la renovare si modernizare se efectueaza schimbarea ferestrelor si a sistemului de încalzire. Se elimina astfel aerisirea fortata, ferestrele fiind acum etanse. Sunt necesare aerisiri repetate pentru eliminarea umezelii în exces din interior, care favorizeaza aparitia de mucegai. Aceasta „risipa” de energie nu poate fi evitata. Specialistii sustin ca în 90% dintre situatiile în care a aparut ciuperca de mucegai a existat umiditatea excesiva generata de activitatile zilnice. Studiile atesta ca majoritatea ciupercilor se dezvolta „optim” la o umiditate relativa cuprinsa între 80 si 95%. Eliminarea aerului „consumat”, cald si umed, concomitent cu patrunderea de aer proaspat, rece si uscat, se realizeaza cu cedare de energie catre exterior. „Pierderea” este limitata prin aerisiri de scurta durata. Noile modele de ferestre reflecta rezultatele cercetarilor efectuate în scopul eliminarii cauzelor ce genereaza aparitia condensului si a ciupercii de mucegai. Furnizorii de profile au conceput sisteme integrale de aerisire, dezvoltând solutii practice, care permit schimbul controlat de aer cu exteriorul si eliminarea excesului de umiditate.
|
 |
 Firma noastra este atestata tehnic pentru producerea si montarea sistemelor prezentate.
|
|
